What is ...

Carta Transdisciplinarităţii   |   Consiliu director |   Consiliu stiintific

Carta Transdisciplinarităţii^[1]

            Preambul

             Considerînd că proliferarea actuală a disciplinelor academice şi ne-academice conduce la o creştere exponenţială a cunoaşterii, care face imposibilă orice privire globală asupra fiinţei umane,

             Considerînd că doar o inteligenţă capabilă să înţeleagă dimensiunea planetară a conflictelor actuale ar putea face faţă complexităţii lumii noastre şi pericolului contemporan al autodistrugerii materiale şi spirituale a speciei noastre,

            Considerînd că viaţa este serios ameninţată de o tehnoştiinţă triumfătoare ce se supune doar înspăimîntătoarei logici a eficacităţii în slujba eficacităţii,

            Considerînd că ruptura contemporană dintre o cunoaştere din ce în ce mai bogată şi o fiinţă interioară din ce în ce mai săracă duce la apariţia unui nou obscurantism ale cărei consecinţe pe plan individual şi social sunt incalculabile,

            Considerînd că acumularea cunoştinţelor, fără precedent în istorie, accentuează inegalitatea dintre cei ce le posedă şi cei care nu le posedă, provocînd astfel inegalităţi în sînul naţiunilor şi între naţiunile de pe planeta noastră,

             Considerînd, totodată, că toate aceste pericole enunţate îşi au şi contraponderea pozitivă, creşterea extraordinară a cunoaşterii putînd duce în final la o mutaţie comparabilă cu aceea a transformării primatelor în homo sapiens,

            Considerînd toate cele expuse, participanţii la Primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii (Convento da Arrábida, Portugalia, 2-7 noiembrie 1994) adoptă prezenta Cartă, concepută ca un ansamblu de principii fundamentale ale comunităţii spiritelor transdisciplinare, constituind un contract moral pe care fiecare semnatar al acestei Carte îl face cu sine însuşi, fără nici o constrîngere de ordin juridic ori instituţional.

            Articolul 1: Orice tentativă de reducere a fiinţei umane la o definiţie şi de descompunere a sa în structuri formale, indiferent care ar fi acestea, este incompatibilă cu viziunea transdisciplinară.

            Articolul 2: Recunoaşterea existenţei unor diferite niveluri de Realitate, guvernate de logici diferite, este inerentă atitudinii transdisciplinare. Orice tentativă de reducere a Realităţii la un singur nivel, guvernat de o singură logică, este incompatibilă cu transdisciplinaritatea.

            Articolul 3: Transdisciplinaritatea este complementară demersului disciplinar; din confruntarea dintre discipline, ea face să apară noi rezultate şi noi punţi între ele; ea ne oferă o nouă viziune asupra Naturii şi a Realităţii. Transdisciplinaritatea nu caută să elaboreze o superdisciplină înglobînd toate disciplinele, ci să deschidă toate disciplinele la ceea ce au în comun şi la ceea ce se află dincolo de graniţele lor. 

            Articolul 4: Cheia de boltă a transdisciplinarităţii este unificarea semantică şi operativă a accepţiunilor între şi dincolo de diferitele discipline. Ea presupune o raţionalitate deschisă, printr-o nouă viziune asupra relativităţii noţiunilor de "definiţie" şi "obiectivitate". Formalismul excesiv, rigiditatea definiţiilor şi absolutizarea obiectivităţii, implicînd excluderea subiectului, nu pot avea decît un efect de sărăcire a realului.

            Articolul 5: Viziunea transdisciplinară este deschisă în măsura în care depăşeşte domeniul ştiinţelor exacte prin dialogul şi reconcilierea lor, nu doar cu ştiinţele umaniste ci şi cu artele, literatura, poezia şi experienţa interioară.

            Articolul 6: În raport cu interdisciplinaritatea şi multidisciplinaritatea, transdisciplinaritatea este multireferenţială şi multidimensională. Ţinînd seama de diferitele concepţii asupra timpului şi istoriei, transdisciplinaritatea nu exclude existenţa unui orizont transistoric.

            Articolul 7: Transdisciplinaritatea nu se constituie nici într-o nouă religie, nici într-o nouă filosofie, nici într-o nouă metafizică, nici într-o ştiinţă a ştiinţelor.

            Articolul 8: Demnitatea fiinţei umane este atît de ordin planetar cît şi cosmic. Apariţia fiinţei umane pe pămînt este una din etapele istoriei Universului. Recunoaşterea Terrei ca patrie a tuturor fiinţelor umane este unul din imperativele transdisciplinarităţii. Fiecare fiinţă umană are dreptul la o naţionalitate, dar locuind pe Pămînt este şi o fiinţă transnaţională. Recunoaşterea de către dreptul internaţional a acestei duble apartenenţe - la o naţiune şi la Terra - este una dintre finalităţile cercetării transdisciplinare.

            Articolul 9: Transdisciplinaritatea conduce la o atitudine deschisă faţă de mituri şi religii şi faţă de cei care le respectă în spirit transdisciplinar.

            Articolul 10: Nu există nici o cultură privilegiată în raport cu celelalte. Demersul transdisciplinar este în sine transcultural.

            Articolul 11: O autentică educaţie nu poate favoriza abstractizarea în dauna altor forme de cunoaştere. Educaţia trebuie să pună accentul pe contextualizare, concretizare şi globalizare. Educaţia transdisciplinară se bazează pe reevaluarea rolului intuiţiei, imaginaţiei, sensibilităţii şi corpului în transmiterea cunoştinţelor.

            Articolul 12: Elaborarea unei economii transdisciplinare se bazează pe postulatul că economia trebuie să fie în serviciul fiinţei umane şi nu invers.

            Articolul 13: Etica transdisciplinară respinge orice atitudine ce refuză dialogul şi dezbaterea, indiferent de originea acestei atitudini - fie ea de ordin ideologic, scientist, religios, economic, politic, filosofic. Cunoaşterea împărtăşită ar trebui să ducă la o înţelegere împărtăşită, fondată pe respectul absolut al diversităţilor colective şi individuale, unite prin viaţa comună pe una şi aceeaşi planetă.

            Articolul 14: Rigoarea, deschiderea şi toleranţa sunt caracteristicile fundamentale ale atitudinii şi viziunii transdisciplinare. Rigoarea în argumentaţie, care ia în seamă toate datele existente, este cea mai bună barieră în calea derivelor posibile. Deschiderea implică acceptarea necunoscutului, neaşteptatului şi imprevizibilului. Toleranţa este recunoaşterea dreptului de a susţine idei şi adevăruri contrare acelora pe care le împărtăşim noi înşine.

            Articol final: Prezenta Cartă a Transdisciplinarităţii este adoptată de participanţii la Primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii, fără nici o afirmare a unei autorităţi în afara celei a propriei lor opere şi activităţi.

            În conformitate cu procedurile ce vor fi stabilite de comun acord cu cercetătorii din toate ţările aderînd la ideile transdisciplinarităţii, Carta este deschisă spre semnare oricărei persoane interesate în promovarea măsurilor progresive de ordin naţional, internaţional şi transnaţional menite să asigure aplicarea acestor Articole în viaţa de fiecare zi.

Convento da Arrábida

6 noiembrie 1994

Comitetul de redactare: Lima de Freitas, Edgar Morin şi Basarab Nicolescu

Traducere din limba franceză de Horia Vasilescu